| Sì di petra zuccata da l’omi è da li venti |
| I to culori sò quelli ch'è tù t’inventi |
| Lascendu fà l’ingegnu di e quattru stagione |
| Ch’intreccia ombra è lume in una strana unione |
| Sì di sicreti persi cù l’anime smarite |
| Di quelli ch’in le fole s’amentanu e vite |
| Quelli ch’anu spartutu tempi fà e to stonde |
| Banditi o pastori l’hai sappiuti asconde |
| Quantu hai vistu ghjente mancu tù ùn la sai |
| Ma adopri pacenza è senza stancà mai |
| Porti u peregrinu à scobre u Niolu |
| Cullendu à passi dolci à fiancu à fiume Golu |
| À fiume Golu |
| Sì di caldu chì brusgia à sin'à a ferita |
| Quandu à e sciappittane a statina t’invita |
| Di i to ghjargalelli quandu viranu sbuccia |
| Si movenu e spisce da u ponte à Cuccia |
| Sì di cotru lucente à l’ore inguernarecce |
| Nant'à i to sciappali si spechjanu e trecce |
| Di isse stelle fughjite induve nimu ùn sà |
| Elle sò l’infinitu, tù sì l’eternità |
| Quantu hai vistu ghjente mancu tù ùn la sai |
| Ma adopri pacenza è senza stancà mai |
| Porti u peregrinu à scobre u Niolu |
| Cullendu à passi dolci à fiancu à fiume Golu |
| À fiume Golu |